Редакционный проект, посвященный 100-летию Великого Союза, опубликованный под эгидой Октавской библиотеки округа Гога-Клуж и Национального музея румынской литературы в Бухаресте Иллюстрация на обложке: Василе Гордуз, Conversand cu laba, 20x24x15, бронза Propun acum, după o primă încercare de evaluare în Poezia unei generaţii (1973), mult lacunară, redusă atunci doar la zece profiluri, ale liricii româneşti din anii ’60, numită astăzi „neomodernistă”, o hartă mai extinsă a aceluiaşi teritoriu. Una ce nu poate fi, totuşi, completă, imagine a unui timp şi spaţiu de creaţie aproximate între repere precum gruparea din jurul revistei clujene Steaua şi – dincolo de munţi – cu numele emblematic al lui Nicolae Labiş, autorul Luptei cu inerţia, şi „momentul Echinox”, ilustrat de tineri poeţi ai anilor ’70: adică un parcurs de la „paranteza realist-socialistă”, zisă şi „proletcultistă” a poeziei noastre, la ultima manifestare semnificativă în plan istorico-literar a modernismului. O asemenea întreprindere are astăzi riscurile ei, dincolo de imposibilitatea obiectivă de a epuiza lista numelor participante, de toată mâna, de la un număr de protagonişti la actorii („actanţii”!) cu roluri secundare, convocaţi totuşi ca să populeze scena, nu toţi şi nu tocmai ca simpli figuranţi. Căci nu e, s-ar zice, momentul cel mai potrivit să articulezi sinteze sau panorame ample într-un timp în care şi istoria, şi critica literară – mai ales cea dintâi – sunt puse sub semnul întrebării, iar întoarcerea spre trecuturi, fie şi cele mai apropiate, ale Istoriei mari, este sabotată nu puţin de interesul strict pentru un prezent ce nu e în primul rând cel al culturii poetice, cum nu e nici al Culturii în general. Trăim, a